Până la miezul nopţii de 17 octombrie, partidele şi candidaţii independenţi s-au putut înscrie pentru participarea la scrutinul de la 1 decembrie pentru alegerea Senatului şi Camerei Deputaţilor. În mare parte, însă, cei care îşi doresc un fotoliu parlamentar sunt cunoscuţi de câteva zile. Cine va ajunge în Parlament este greu de spus acum, deşi se pot face previziuni, bazate pe sondajele de opinie şi istoricul alegerilor.
O primă constatare este că parlamentarele suscită mai puţin interes decât localele, astfel că prezenţa la acest tip de scrutin este întotdeauna mai scăzută. O altă constatare bazată pe istoricul electoral este că rezultatul de la alegerile pentru Consiliul Judeţean este cel mai apropiat politic de cel pentru Parlament. Pornind de la aceste date, putem estima câte locuri va obţine la Galaţi fiecare partid ce va fi reprezentat în noul legislativ.
Conform algoritmului menţionat, la o participare la vot în judeţul Galaţi de circa 150.000 de persoane, PSD va obţine 75.000 de voturi, PNL va atrage 22.500 de alegători, în timp ce AUR şi USR vor convinge 12.000, respectiv, 9.000 de persoane. Vor intra în calculul mandatelor şi cele circa 500 de voturi care vor merge la UDMR. Pentru celelalte partide înscrise în cursă, conform tuturor sondajelor de opinie, va fi foarte greu spre imposibil să obţină mai mult de 5 procente la nivel naţional pentru a participa la repartizarea mandatelor, aşa că nu le vom lua în calcul.
Galaţiul trimite în Parlament nouă deputaţi şi patru senatori. Din cele 120.000 de voturi care vor conta, detaliate mai sus, rezultă că un mandat de senator se va adjudeca cu 30.000 de voturi, iar pentru unul de deputat sunt necesare cam 13.300 de voturi.
Astfel, la Senat, PSD va avea două mandate, iar celelalte două se vor aloca la redistribuire, unde cele mai mari şanse de a le obţine le au, în ordine, PNL, PSD, AUR, PNL şi USR. La Cameră, PSD va obţine cinci locuri, PNL va primi un mandat, iar celelalte trei se vor repartiza după redistribuire, şansele cele mai importante avându-le, în ordine, AUR, PNL, USR, PSD şi PNL.
Dacă totul va decurge conform calculelor, configuraţia parlamentară gălăţeană va fi următoarea: PSD - 3 şi PNL - 1 la Senat, PSD - 5, PNL - 2, AUR - 1, USR - 1 la Camera Deputaţilor.
Trebuie precizat faptul că redistribuirea se face la nivel naţional, astfel că există mai multe variabile imposibil de calculat până la aflarea rezultatelor finale. Din acest motiv, spre finalul listei de redistribuire se mai întâmplă anomalii, precum cele două locuri de deputat obţinute de AUR la Galaţi în 2020, deşi numărul de voturi obţinute a fost mai mic decât norma pentru un singur mandat. Anul acesta, cel mai aproape de o astfel de situaţie pare a fi PNL, care, spre exemplu, cu 27.000 de voturi poate obţine două mandate de deputat, iar cu 25-26.000 poate câştiga trei! Dar nici două mandate de senator nu sunt excluse pentru PNL, din acelaşi motiv!
vineri, octombrie 18, 2024
vineri, octombrie 11, 2024
De ce nu-şi asigură românii locuinţele
După inundaţiile care au lovit crunt judeţul Galaţi luna trecută s-a adus din nou în discuţie faptul că românii nu-şi fac asigurări pentru locuinţe, deşi legea în vigoare instituie obligativitatea acestui lucru, iar sumele ce trebuie plătite sunt modice.
Este drept că procentajul de asigurare nu a depăşit niciodată 20-25% în cei 16 ani de când există legea. Acest lucru are însă cauze multiple şi nu ţine aproape deloc de apetenţa românilor de a-şi asigura sau nu locuinţele.
În primul rând, legea prevede că amenzile pentru nerespectarea "obligaţiei" trebuie aplicate de către primari, care n-au niciun interes de a face acest lucru, care i-ar pune în ingrata situaţie de a-şi amenda propriii alegători.
În al doilea rând, dezastrele pentru care sunt asigurate locuinţele sunt cutremurele, alunecările de teren şi inundaţiile, catastrofe care nu se pot produce individual, ci doar la nivelul unor comunităţi importante, iar în fiecare astfel de situaţie a intervenit Guvernul şi a acoperit în mare parte cheltuielile legate de refacerea locuinţelor distruse.
În al treilea rând, procentajul de 20-25% este asigurat de fapt de cei care-şi cumpără locuinţe prin credit bancar, caz în care încheierea unei poliţe este cu adevărat obligatorie, casele asigurate benevol fiind probabil sub 10%. Faptul că, din 7.000 de locuinţe distruse în Galaţi, doar circa 300 erau asigurate, demonstrează clar acest lucru, pentru că, respectând procentajul judeţean de 20-21%, ar fi trebuit să existe în jur de 1.500 de case asigurate şi sunt, de fapt, de cinci ori mai puţine.
Nu în ultimul rând, suma pe care o poate primi un asigurat cu o casă precum cele distruse acum de inundaţii se ridică la 50.000 de lei, pentru că valoarea nu a fost modificată din 2008, de la apariţia legii, şi nu ţine cont de evoluţia preţurilor din piaţa imobiliară. Dacă asiguratorul mai găseşte vreo bucată de perete rămasă în picioare sau vreo grindă care încă mai bălăngăne tocul uşii, suma începe să scadă serios. Dovadă este chiar raportul oficial al societăţii de asigurare, care a anunţat că primele zece dosare plătite au fost în medie de 28.000 de lei, practic jumătate din suma maximă. Evident, cu aceşti bani nu-ţi poţi (re)face o casă. De altfel, ajutorul guvernamental de 25.000 de lei de familie, acordat pentru electrocasnice, mobilă, lemne şi cheltuieli urgente, certifică faptul că o astfel de sumă nu acoperă decât strictul necesar, fără să fie luată în calcul refacerea casei.
Una peste alta, avem o lege total nefuncţională, care nu este nici aplicabilă, nici atractivă şi nici realistă din punct de vedere material, situaţie pe care nimeni nu este dispus să o recunoască, aşa că se dă vina de 16 ani pe indiferenţa românilor. E mult mai simplu pentru politicieni să susţină că avem legislaţie şi să asigure nişte sinecuri bine plătite, decât să elaboreze o lege cu adevărat folositoare, care să-i protejeze pe oameni în astfel de cazuri extreme.
Este drept că procentajul de asigurare nu a depăşit niciodată 20-25% în cei 16 ani de când există legea. Acest lucru are însă cauze multiple şi nu ţine aproape deloc de apetenţa românilor de a-şi asigura sau nu locuinţele.
În primul rând, legea prevede că amenzile pentru nerespectarea "obligaţiei" trebuie aplicate de către primari, care n-au niciun interes de a face acest lucru, care i-ar pune în ingrata situaţie de a-şi amenda propriii alegători.
În al doilea rând, dezastrele pentru care sunt asigurate locuinţele sunt cutremurele, alunecările de teren şi inundaţiile, catastrofe care nu se pot produce individual, ci doar la nivelul unor comunităţi importante, iar în fiecare astfel de situaţie a intervenit Guvernul şi a acoperit în mare parte cheltuielile legate de refacerea locuinţelor distruse.
În al treilea rând, procentajul de 20-25% este asigurat de fapt de cei care-şi cumpără locuinţe prin credit bancar, caz în care încheierea unei poliţe este cu adevărat obligatorie, casele asigurate benevol fiind probabil sub 10%. Faptul că, din 7.000 de locuinţe distruse în Galaţi, doar circa 300 erau asigurate, demonstrează clar acest lucru, pentru că, respectând procentajul judeţean de 20-21%, ar fi trebuit să existe în jur de 1.500 de case asigurate şi sunt, de fapt, de cinci ori mai puţine.
Nu în ultimul rând, suma pe care o poate primi un asigurat cu o casă precum cele distruse acum de inundaţii se ridică la 50.000 de lei, pentru că valoarea nu a fost modificată din 2008, de la apariţia legii, şi nu ţine cont de evoluţia preţurilor din piaţa imobiliară. Dacă asiguratorul mai găseşte vreo bucată de perete rămasă în picioare sau vreo grindă care încă mai bălăngăne tocul uşii, suma începe să scadă serios. Dovadă este chiar raportul oficial al societăţii de asigurare, care a anunţat că primele zece dosare plătite au fost în medie de 28.000 de lei, practic jumătate din suma maximă. Evident, cu aceşti bani nu-ţi poţi (re)face o casă. De altfel, ajutorul guvernamental de 25.000 de lei de familie, acordat pentru electrocasnice, mobilă, lemne şi cheltuieli urgente, certifică faptul că o astfel de sumă nu acoperă decât strictul necesar, fără să fie luată în calcul refacerea casei.
Una peste alta, avem o lege total nefuncţională, care nu este nici aplicabilă, nici atractivă şi nici realistă din punct de vedere material, situaţie pe care nimeni nu este dispus să o recunoască, aşa că se dă vina de 16 ani pe indiferenţa românilor. E mult mai simplu pentru politicieni să susţină că avem legislaţie şi să asigure nişte sinecuri bine plătite, decât să elaboreze o lege cu adevărat folositoare, care să-i protejeze pe oameni în astfel de cazuri extreme.
marți, septembrie 17, 2024
Stare de alertă bugetărească
Viiturile care au lovit devastator judeţul Galaţi în noaptea de vineri spre sâmbătă au determinat o reacţie extrem de rapidă în multe zone ale societăţii, în general cele militarizate şi ale societăţii civile. Sute de pompieri, militari şi jandarmi au fost mobilizaţi şi au ajuns rapid la faţa locului, alături de voluntari, pentru a-i ajuta pe zecile de mii de sinistraţi să se salveze din calea apelor şi să mai recupereze câte ceva din agoniseala de-o viaţă care li s-a spulberat în câteva ore. Mai mulţi membri ai guvernului, în frunte cu premierul, au ajuns şi ei în dimineaţa următoare în comunele gălăţene, secondaţi de o pleiadă de politicieni de toate culorile, mare parte fără vreun alt rol în piesă decât campania electorală care bate la uşă.
Iar unele lucruri chiar s-au mişcat repede, camioanele cu ajutoare au început să sosească unul după altul, s-au luat decizii în privinţa cazării celor rămaşi fără case, a şcolilor şi grădiniţelor care să asigure continuitatea învăţământului şi a tuturor societăţilor care trebuie să asigure utilităţile, de la apă, la electricitate. Ba chiar şi arhiepiscopul Casian a dat la lopată într-una din bisericile pline de noroi din zonă.
În schimb, deşi reprezentanții Prefecturii şi ai Consiliului Judeţean s-au aflat şi ei printre sinistraţi încă de sâmbătă, deciziile lor instituţionale au fost amânate până luni. Dacă şedinţa de îndată a Consiliului Judeţan a fost convocată la primele ore ale dimineţii, iar alocările de bani s-au votat la foc automat, Prefectura a avut nevoie de ceva mai mult timp să-şi bea cafeaua, probabil s-a mai şi scărpinat un pic pe ici, pe colo, a stat apoi la o bârfă cu vecinii din Vaslui şi, în cele din urmă, a reuşit spre sfârşitul programului să redacteze hârtia prin care solicita instituirea stării de alertă în judeţ. Ministerul de Interne a aprobat-o foarte rapid, semn că solicitarea era aşteptată sau chiar îi fusese cerută Prefecturii gălăţene.
Dar nu numai Prefectura s-au făcut că plouă tot weekendul, ci şi alte instituţii care ar fi trebuit să aibă ceva de spus şi mai ales de făcut în aceste zile cumplite. Spre exemplu, Direcţia Sanitar Veterinară ar fi trebuit să se ocupe de animalele moarte, lucru pe care l-au făcut în teren pompierii, iar Direcţia de Sănătate Publică s-a rezumat la un comunicat cu sfaturi generale, în timp ce vaccinurile pe care trebuia să le asigure populaţiei afectate au fost trimise de ministrul Rafila de la Bucureşti.
Dar, până la urmă, nu e vina bugetarilor că ploile diluviene şi puhoaiele de apă care au măturat totul în cale n-au ţinut cont că e sfârşit de săptămână şi au făcut prăpăd în jumătate de judeţ, nu-i aşa? Cei mai odihniţi dintre muritori doar şi-au respectat weekendul (bine că n-a fost şi vreo "punte"), că-i mare păcat să munceşti în zilele libere, mai ales când e şi cruce roşie în calendar!
Iar unele lucruri chiar s-au mişcat repede, camioanele cu ajutoare au început să sosească unul după altul, s-au luat decizii în privinţa cazării celor rămaşi fără case, a şcolilor şi grădiniţelor care să asigure continuitatea învăţământului şi a tuturor societăţilor care trebuie să asigure utilităţile, de la apă, la electricitate. Ba chiar şi arhiepiscopul Casian a dat la lopată într-una din bisericile pline de noroi din zonă.
În schimb, deşi reprezentanții Prefecturii şi ai Consiliului Judeţean s-au aflat şi ei printre sinistraţi încă de sâmbătă, deciziile lor instituţionale au fost amânate până luni. Dacă şedinţa de îndată a Consiliului Judeţan a fost convocată la primele ore ale dimineţii, iar alocările de bani s-au votat la foc automat, Prefectura a avut nevoie de ceva mai mult timp să-şi bea cafeaua, probabil s-a mai şi scărpinat un pic pe ici, pe colo, a stat apoi la o bârfă cu vecinii din Vaslui şi, în cele din urmă, a reuşit spre sfârşitul programului să redacteze hârtia prin care solicita instituirea stării de alertă în judeţ. Ministerul de Interne a aprobat-o foarte rapid, semn că solicitarea era aşteptată sau chiar îi fusese cerută Prefecturii gălăţene.
Dar nu numai Prefectura s-au făcut că plouă tot weekendul, ci şi alte instituţii care ar fi trebuit să aibă ceva de spus şi mai ales de făcut în aceste zile cumplite. Spre exemplu, Direcţia Sanitar Veterinară ar fi trebuit să se ocupe de animalele moarte, lucru pe care l-au făcut în teren pompierii, iar Direcţia de Sănătate Publică s-a rezumat la un comunicat cu sfaturi generale, în timp ce vaccinurile pe care trebuia să le asigure populaţiei afectate au fost trimise de ministrul Rafila de la Bucureşti.
Dar, până la urmă, nu e vina bugetarilor că ploile diluviene şi puhoaiele de apă care au măturat totul în cale n-au ţinut cont că e sfârşit de săptămână şi au făcut prăpăd în jumătate de judeţ, nu-i aşa? Cei mai odihniţi dintre muritori doar şi-au respectat weekendul (bine că n-a fost şi vreo "punte"), că-i mare păcat să munceşti în zilele libere, mai ales când e şi cruce roşie în calendar!
miercuri, septembrie 11, 2024
Cineva a furat săgeata şi a ascuns cheia
După rezultatul obținut de PNL Galaţi la alegerile locale din iunie, din categoria "ridică-mă la cer", da' pe invers, s-a tot bătut monedă pe schimbarea conducerii, considerate de cei mai mulţi vinovată pentru eşec. S-a vorbit şi s-a scris în gol mai bine de două luni, de regulă fiecare în bula proprie de pe internet sau în bisericuţele pe care cei mai vechi şi mai puţin deprinşi cu tehnologia le au din plin. De altfel, se povesteşte că liberalii din Covurlui sunt experţi în bârfit pe la spate şi săpat groapa colegilor de partid încă de pe vremea când statuia de pe faleză mişca şi punea ţara la cale. Rezultatul a fost cel logic, nu s-a întâmplat nimic.
Pe la jumătatea lui august, senatoarea Nicoleta Pauliuc a descins în capitala Moldovei de Sud cu patalama de la statul major şi, după primele întâlniri loco, ne-a asigurat că de la Bucureşti, sau cel puţin de pe terenurile sale de lângă, PNL Galaţi se vede ca "o structură cu un potenţial politic şi electoral uriaş". Potenţial care şi-a arătat mai mult nulul decât faza prin cele 7.000 de voturi (8,5%) obţinute la Consiliul Local, că de împământarea de 4.500 (5,2%) de la Primărie parcă mi-e şi jenă să mai amintesc! Cât despre liderul judeţean al liberalilor, acesta aproape că a fost mângâiat părinteşte pe creştet, nu pus la colţ pe coji de nucă, aşa cum se aşteptau votanţii ăia mulţi de dreapta care anul ăsta n-au mai plecat pe fenta de stânga.
Două săptămâni mai târziu, biroul judeţean a fost dizolvat şi conducerea interimară a fost preluată fix de acelaşi lider, căruia abilitatea de a se învârti cu succes prin politica autohtonă nu i-a adus şi priză la public. Pe principiul făcut nemuritor de Caragiale, "să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimica!", dus, iată, la perfecţiune de deciziile care taie-n carne... flască ale liberalilor.
Între timp, "naşa bogătaşa" de Ilfov s-a întors la Bucureşti, pentru că trebuia să facă o recenzie la cartea în care generalul povesteşte cum a plecat din Pleniţa pe jos (sau cu CFR-ul, nu e foarte clar) şi a ajuns la Nassiriya la fix un an după ce se dăduse lupta aia care-o să intre în manualele de istorie în caz că...
Alegerile se apropie însă rapid, iar prin alte partide, mult mai disciplinate electoral, s-au stabilit deja candiaţii şi a început curăţarea lor de mucegaiurile prinse în fostele legislaturi. La PNL Galaţi, în schimb, e linişte şi pace, fiecare îşi vede de sinecurile lui ca până acum, de făcut şi refăcut bule şi bisericuţe sau de căutat sprijin pentru un loc eligibil (vorba vine!) pe viitoarele liste parlamentare.
De altfel, anectodic vorbind, de şeful liberalilor gălăţeni s-a auzit prima dată în urbe după ce a schimbat broasca de la biroul fostului lider al partidului şi i-a dat clanţă celui care-l promovase şi sprijinise. De data asta, s-ar părea că a furat săgeata liberală cu totul şi a ascuns cheia! Cheie despre care un băiat de la BEC susţine că i s-a arătat pe fundul unei urne de vot cam goale!
Pe la jumătatea lui august, senatoarea Nicoleta Pauliuc a descins în capitala Moldovei de Sud cu patalama de la statul major şi, după primele întâlniri loco, ne-a asigurat că de la Bucureşti, sau cel puţin de pe terenurile sale de lângă, PNL Galaţi se vede ca "o structură cu un potenţial politic şi electoral uriaş". Potenţial care şi-a arătat mai mult nulul decât faza prin cele 7.000 de voturi (8,5%) obţinute la Consiliul Local, că de împământarea de 4.500 (5,2%) de la Primărie parcă mi-e şi jenă să mai amintesc! Cât despre liderul judeţean al liberalilor, acesta aproape că a fost mângâiat părinteşte pe creştet, nu pus la colţ pe coji de nucă, aşa cum se aşteptau votanţii ăia mulţi de dreapta care anul ăsta n-au mai plecat pe fenta de stânga.
Două săptămâni mai târziu, biroul judeţean a fost dizolvat şi conducerea interimară a fost preluată fix de acelaşi lider, căruia abilitatea de a se învârti cu succes prin politica autohtonă nu i-a adus şi priză la public. Pe principiul făcut nemuritor de Caragiale, "să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimica!", dus, iată, la perfecţiune de deciziile care taie-n carne... flască ale liberalilor.
Între timp, "naşa bogătaşa" de Ilfov s-a întors la Bucureşti, pentru că trebuia să facă o recenzie la cartea în care generalul povesteşte cum a plecat din Pleniţa pe jos (sau cu CFR-ul, nu e foarte clar) şi a ajuns la Nassiriya la fix un an după ce se dăduse lupta aia care-o să intre în manualele de istorie în caz că...
Alegerile se apropie însă rapid, iar prin alte partide, mult mai disciplinate electoral, s-au stabilit deja candiaţii şi a început curăţarea lor de mucegaiurile prinse în fostele legislaturi. La PNL Galaţi, în schimb, e linişte şi pace, fiecare îşi vede de sinecurile lui ca până acum, de făcut şi refăcut bule şi bisericuţe sau de căutat sprijin pentru un loc eligibil (vorba vine!) pe viitoarele liste parlamentare.
De altfel, anectodic vorbind, de şeful liberalilor gălăţeni s-a auzit prima dată în urbe după ce a schimbat broasca de la biroul fostului lider al partidului şi i-a dat clanţă celui care-l promovase şi sprijinise. De data asta, s-ar părea că a furat săgeata liberală cu totul şi a ascuns cheia! Cheie despre care un băiat de la BEC susţine că i s-a arătat pe fundul unei urne de vot cam goale!
duminică, septembrie 08, 2024
Începe şcoala condusă de ciolaci, ciuci şi clauşi
Sună iarăşi clopoţelul! De fapt, habar n-am dacă obiceiul acesta desuet se mai menţine în şcolile dotate cu table inteligente, calculatoare de ultimă generaţie şi sisteme audio performante
Cel puţin aşa se laudă autorităţile că sunt dotate clasele în toate şcolile recent modernizate, deşi părinţii elevilor susţin că multe dintre echipamentele necesare lipsesc şi se cumpără din arhaicul fond al clasei, desfiinţat de jure de foarte multă vreme, însă mutat de facto pe grupurile de whatsapp.
Numai la nivelul municipiului există, conform Primăriei, 45 de unităţi de învăţământ complet modernizate, iar în alte zeci se realizează an de an lucrări de întreţinere şi reparaţii. Cu toate acestea, deşi ni se spune că se investeşte masiv de o grămadă de vreme, avem încă zeci de şcoli şi grădiniţe în situaţia de a începe şcoala pe bază de semnătură, pentru că nu pot primi autorizaţie sanitară sau de securitate la incendiu. Mai mult, pe la ţară există şi şcoli fără apă curentă! Iar situaţia asta se perpetuează de ani de zile, fără să se vadă prea multe îmbunătăţiri, în ciuda declaraţiilor pompoase despre zecile de milioane de euro investite pentru "a le oferi copiilor noştri un viitor mai bun". Oare nu cu şcolile şi grădiniţele cu probleme trebuia începută modernizarea? Sau e mai simplu să modernizezi ce ai reparat anul trecut, pe sistemul alţi bani, altă distracţie? Şi, obligatoriu, cu aceleaşi firme abonate la contractele de partid, pe care le câştigă... transparent, prin licitaţii publice. Doar nu credeţi că în România se întâmplă altfel?
Şi elevii primesc, teoretic, ajutoare din toate părţile, de la donaţii de ghiozdane şi rechizite, la "cornul şi laptele" imposibil de mâncat, plus burse de toate felurile. Rezultatul concret este însă că din ce în ce mai mulţi copii abandonează şcoala foarte de timpuriu (după clasa a VIII-a, cei mai mulţi), în ciuda învăţământului obligatoriu de 13 ani (Ghinion!, vorba cuiva important din România Educată), perioadă care este printre cele mai lungi din Europa. Iar cei care termină şcoala au dificultăţi din ce în ce mai mari să înţeleagă un text scris sau să facă un raţionament simplu. Avem şi vârfuri, e drept, copii care câştigă medalii internaţionale, dar meritul şcolii în cazul lor este în general doar că sunt înregistraţi acolo.
Ar mai fi foarte multe de spus despre şcoala românească, dar a sunat clopoţelul că mi s-a terminat spaţiul... Succes, copii, în noul an şcolar! Şi s-aveţi parte ca din şcoala asta imperfectă, deşi se vrea perfect compusă, să iasă generaţii mai mult ca perfecte, care să vă asigure un viitor mai bun decât prezentul pe care ni-l oferă nouă ciolacii, ciucii şi clauşii care ne înconjoară.
Cel puţin aşa se laudă autorităţile că sunt dotate clasele în toate şcolile recent modernizate, deşi părinţii elevilor susţin că multe dintre echipamentele necesare lipsesc şi se cumpără din arhaicul fond al clasei, desfiinţat de jure de foarte multă vreme, însă mutat de facto pe grupurile de whatsapp.
Numai la nivelul municipiului există, conform Primăriei, 45 de unităţi de învăţământ complet modernizate, iar în alte zeci se realizează an de an lucrări de întreţinere şi reparaţii. Cu toate acestea, deşi ni se spune că se investeşte masiv de o grămadă de vreme, avem încă zeci de şcoli şi grădiniţe în situaţia de a începe şcoala pe bază de semnătură, pentru că nu pot primi autorizaţie sanitară sau de securitate la incendiu. Mai mult, pe la ţară există şi şcoli fără apă curentă! Iar situaţia asta se perpetuează de ani de zile, fără să se vadă prea multe îmbunătăţiri, în ciuda declaraţiilor pompoase despre zecile de milioane de euro investite pentru "a le oferi copiilor noştri un viitor mai bun". Oare nu cu şcolile şi grădiniţele cu probleme trebuia începută modernizarea? Sau e mai simplu să modernizezi ce ai reparat anul trecut, pe sistemul alţi bani, altă distracţie? Şi, obligatoriu, cu aceleaşi firme abonate la contractele de partid, pe care le câştigă... transparent, prin licitaţii publice. Doar nu credeţi că în România se întâmplă altfel?
Şi elevii primesc, teoretic, ajutoare din toate părţile, de la donaţii de ghiozdane şi rechizite, la "cornul şi laptele" imposibil de mâncat, plus burse de toate felurile. Rezultatul concret este însă că din ce în ce mai mulţi copii abandonează şcoala foarte de timpuriu (după clasa a VIII-a, cei mai mulţi), în ciuda învăţământului obligatoriu de 13 ani (Ghinion!, vorba cuiva important din România Educată), perioadă care este printre cele mai lungi din Europa. Iar cei care termină şcoala au dificultăţi din ce în ce mai mari să înţeleagă un text scris sau să facă un raţionament simplu. Avem şi vârfuri, e drept, copii care câştigă medalii internaţionale, dar meritul şcolii în cazul lor este în general doar că sunt înregistraţi acolo.
Ar mai fi foarte multe de spus despre şcoala românească, dar a sunat clopoţelul că mi s-a terminat spaţiul... Succes, copii, în noul an şcolar! Şi s-aveţi parte ca din şcoala asta imperfectă, deşi se vrea perfect compusă, să iasă generaţii mai mult ca perfecte, care să vă asigure un viitor mai bun decât prezentul pe care ni-l oferă nouă ciolacii, ciucii şi clauşii care ne înconjoară.
miercuri, august 28, 2024
Recalcularea legitimează pensiile speciale
De ani buni, pensiile speciale reprezintă un adevărat măr al discordiei în societatea românească, iar principalul argument al celor care le contestă este faptul că ele nu se acordă pe principiul contributivităţii, adică respectivii pensionari nu au cotizat în perioada în care au muncit decât cu o mică parte din suma pe care o primesc, de regulă undeva la 25 la sută. Deşi toate partidele au promis rezolvarea acestei inechităţi, în realitate nu s-a întâmplat nimic, o lege "reparatorie" ajungând la promulgare atât de "diluată" încât nu produce practic niciun efect.
De partea cealaltă, înainte de recalcularea care se va aplica din septembrie, un om care a muncit 30 de ani cu salariul minim pe economie (în jur de 0,5 puncte pe an, în medie) primea pensie... socială, 1.281 de lei în momentul de faţă, pentru că suma contribuţiilor sale nu depăşea acest prag. Tot din calcule rezultă că 40 de ani de muncă îţi aduceau o pensie de circa 1.600 de lei. Iar numărul de beneficiari ai acestor pensii aflate sub limita de subzistenţă este foarte mare în România.
În acest context, recalcularea din septembrie, care acordă puncte în plus pentru perioada lucrată peste pragul de 25 de ani, pare o măsură reparatorie necesară, care le oferă acestor oameni nişte bani în plus, care, chiar dacă nu sunt suficienţi pentru un trai decent, mai acoperă cât de cât din costul mereu în creştere al vieţii. Astfel, omul cu 30 de ani vechime va depăşi pensia socială şi va ajunge pe la 1.500 de lei, iar cel cu 40 de ani va primi circa 2.500 de lei.
Ei bine, aceşti bani în plus, foarte necesari, aşa cum spuneam, vin cu o problemă de etică extrem de importantă, pentru că sumele "recalculate" nu mai sunt acordate după principiul contributivităţii. Concret, cele 0,5 puncte acordate în plus pentru anii 26-30 de muncă dublează cotizaţia contributivă de 0,5 puncte, iar plusul de după anul 35, de un punct suplimentar, duce cuantumul pentru această perioadă la 1,5 puncte/an, în condiţiile în care contribuţia a fost tot de 0,5 puncte. Adică, pensionarul respectiv primeşte pentru anii respectivi de trei ori mai mult decât a cotizat!
Şi în condiţiile în care această recalculare aduce bani în plus pentru 3,8 milioane de pensionari, din cei 4,6 milioane aflaţi în plată, rezultă că, de fapt, peste 80 la sută din pensiile din România vor deveni "speciale", pentru că nu mai respectă principiul contributivităţii. Nu ştiu dacă guvernanţii şi-au propus acest lucru prin modelul de recalculare aplicat sau a fost doar o metodă facilă care să fie acceptată fără proteste de majoritatea românilor. Poate că o revizuire a sistemului general de calculare a punctajelor anuale ar fi fost o soluţie mai bună, chiar dacă probabil ar fi presupus mai multă muncă.
În momentul de faţă, însă, un lucru este cert: multclamatul principiu al contributivităţii a devenit un argument care nu mai poate fi adus în discuţie în cazul protestelor referitoare la pensiile speciale, pensii care sunt astfel legitimate cu largul accept al populaţiei. Că unii sunt speciali de zeci de mii de lei, iar alţii de numai câteva zeci sau sute de lei, chiar nu mai contează...
De partea cealaltă, înainte de recalcularea care se va aplica din septembrie, un om care a muncit 30 de ani cu salariul minim pe economie (în jur de 0,5 puncte pe an, în medie) primea pensie... socială, 1.281 de lei în momentul de faţă, pentru că suma contribuţiilor sale nu depăşea acest prag. Tot din calcule rezultă că 40 de ani de muncă îţi aduceau o pensie de circa 1.600 de lei. Iar numărul de beneficiari ai acestor pensii aflate sub limita de subzistenţă este foarte mare în România.
În acest context, recalcularea din septembrie, care acordă puncte în plus pentru perioada lucrată peste pragul de 25 de ani, pare o măsură reparatorie necesară, care le oferă acestor oameni nişte bani în plus, care, chiar dacă nu sunt suficienţi pentru un trai decent, mai acoperă cât de cât din costul mereu în creştere al vieţii. Astfel, omul cu 30 de ani vechime va depăşi pensia socială şi va ajunge pe la 1.500 de lei, iar cel cu 40 de ani va primi circa 2.500 de lei.
Ei bine, aceşti bani în plus, foarte necesari, aşa cum spuneam, vin cu o problemă de etică extrem de importantă, pentru că sumele "recalculate" nu mai sunt acordate după principiul contributivităţii. Concret, cele 0,5 puncte acordate în plus pentru anii 26-30 de muncă dublează cotizaţia contributivă de 0,5 puncte, iar plusul de după anul 35, de un punct suplimentar, duce cuantumul pentru această perioadă la 1,5 puncte/an, în condiţiile în care contribuţia a fost tot de 0,5 puncte. Adică, pensionarul respectiv primeşte pentru anii respectivi de trei ori mai mult decât a cotizat!
Şi în condiţiile în care această recalculare aduce bani în plus pentru 3,8 milioane de pensionari, din cei 4,6 milioane aflaţi în plată, rezultă că, de fapt, peste 80 la sută din pensiile din România vor deveni "speciale", pentru că nu mai respectă principiul contributivităţii. Nu ştiu dacă guvernanţii şi-au propus acest lucru prin modelul de recalculare aplicat sau a fost doar o metodă facilă care să fie acceptată fără proteste de majoritatea românilor. Poate că o revizuire a sistemului general de calculare a punctajelor anuale ar fi fost o soluţie mai bună, chiar dacă probabil ar fi presupus mai multă muncă.
În momentul de faţă, însă, un lucru este cert: multclamatul principiu al contributivităţii a devenit un argument care nu mai poate fi adus în discuţie în cazul protestelor referitoare la pensiile speciale, pensii care sunt astfel legitimate cu largul accept al populaţiei. Că unii sunt speciali de zeci de mii de lei, iar alţii de numai câteva zeci sau sute de lei, chiar nu mai contează...
vineri, august 23, 2024
Capcana recalculării pensiilor
România are cea mai mare inflaţie din Uniunea Europeană, 5,8% în luna iulie, în condiţiile în care media continentală este de numai 2,8%. Cu toate acestea, Banca Naţională a României (BNR) este neaşteptat de optimistă, în ultima sa şedinţă de politică monetară anunţând că inflaţia va ajunge la 4% până la finele anului, după ce anterior prognozase 4,9% pentru decembrie 2024.
Este foarte greu de explicat optimismul BNR, în condiţiile în care preţurile mărfurilor alimentare şi nealimentare cresc în continuare lună de lună, iar serviciile se scumpesc şi ele serios, în special pentru ca angajaţii de la privat să ţină cât de cât pasul cu salariile explozive de la stat.
În context, ar trebui precizat că scăderea inflaţiei nu înseamnă şi scăderea preţurilor, ci doar creşterea lor mai lentă, pentru că din ce în ce mai mulţi "analişti economici" confundă, pe site-uri şi la televiziuni, cele două noţiuni.
Revenind, optimismul afişat de Isărescu&comp pare a avea o miză pur electorală, în condiţiile în care BNR recunoaşte că toate presiunile inflaţioniste existente se vor menţine multă vreme de-acum încolo, printre acestea aflându-se deficitul bugetar foarte mare, creşteri salariale peste productivitate sau supraevaluarea leului (folosit de BNR ca principală soluţie antiinflaționistă în ultimii ani).
Peste toate acestea, a venit acum recalcularea pensiilor, o măsură reparatorie necesară în special pentru cei care după o viaţă de muncă, unii cu peste 40 de ani de activitate, primeau nişte pensii de mizerie. Recalcularea, se ştie deja, s-a soldat cu măriri în cazul a peste 80% dintre pensionarii din România, iar acest lucru va aduce în piaţă circa 500 milioane de euro în plus în fiecare lună. Din păcate, generaţia care va beneficia de aceşti bani are cunoştinţe financiare minime, aşa că mai mult ca sigur toate sumele în plus se vor duce direct în consum. Oamenii cu bani în plus vor trăi mai bine o vreme, îşi vor permite să cumpere mai mult şi mai bun, să folosească servicii mai de calitate, însă, evident, în aceste condiţii, inflaţia nu va scădea, ba chiar este foarte posibil să crească. Dacă mai adăugăm şi majorarea pensiilor cu circa 14% de la 1 ianuarie, care va aduce şi ea în piaţă alţi vreo 300 milioane de euro lunar, optimismul BNR pare de-a dreptul deplasat.
Iar categoria socială care va avea cel mai mult de suferit este cea reprezentată de cei ale căror pensii nu au fost majorate, ba chiar au scăzut (situaţie în care va fi nevoie de un an sau doi de indexări "în gol" pentru a ajunge la cuantumul în plată), pentru care inflaţia va deveni o adevărată piatră de moară. Şi aproape un milion de români se află în această situaţie care pare fără ieşire. Bine, ieşirea este întotdeauna la urne, dar multora le lipseşte nu numai educaţia financiară de care spuneam mai devreme, ci şi cea politică.
Este foarte greu de explicat optimismul BNR, în condiţiile în care preţurile mărfurilor alimentare şi nealimentare cresc în continuare lună de lună, iar serviciile se scumpesc şi ele serios, în special pentru ca angajaţii de la privat să ţină cât de cât pasul cu salariile explozive de la stat.
În context, ar trebui precizat că scăderea inflaţiei nu înseamnă şi scăderea preţurilor, ci doar creşterea lor mai lentă, pentru că din ce în ce mai mulţi "analişti economici" confundă, pe site-uri şi la televiziuni, cele două noţiuni.
Revenind, optimismul afişat de Isărescu&comp pare a avea o miză pur electorală, în condiţiile în care BNR recunoaşte că toate presiunile inflaţioniste existente se vor menţine multă vreme de-acum încolo, printre acestea aflându-se deficitul bugetar foarte mare, creşteri salariale peste productivitate sau supraevaluarea leului (folosit de BNR ca principală soluţie antiinflaționistă în ultimii ani).
Peste toate acestea, a venit acum recalcularea pensiilor, o măsură reparatorie necesară în special pentru cei care după o viaţă de muncă, unii cu peste 40 de ani de activitate, primeau nişte pensii de mizerie. Recalcularea, se ştie deja, s-a soldat cu măriri în cazul a peste 80% dintre pensionarii din România, iar acest lucru va aduce în piaţă circa 500 milioane de euro în plus în fiecare lună. Din păcate, generaţia care va beneficia de aceşti bani are cunoştinţe financiare minime, aşa că mai mult ca sigur toate sumele în plus se vor duce direct în consum. Oamenii cu bani în plus vor trăi mai bine o vreme, îşi vor permite să cumpere mai mult şi mai bun, să folosească servicii mai de calitate, însă, evident, în aceste condiţii, inflaţia nu va scădea, ba chiar este foarte posibil să crească. Dacă mai adăugăm şi majorarea pensiilor cu circa 14% de la 1 ianuarie, care va aduce şi ea în piaţă alţi vreo 300 milioane de euro lunar, optimismul BNR pare de-a dreptul deplasat.
Iar categoria socială care va avea cel mai mult de suferit este cea reprezentată de cei ale căror pensii nu au fost majorate, ba chiar au scăzut (situaţie în care va fi nevoie de un an sau doi de indexări "în gol" pentru a ajunge la cuantumul în plată), pentru care inflaţia va deveni o adevărată piatră de moară. Şi aproape un milion de români se află în această situaţie care pare fără ieşire. Bine, ieşirea este întotdeauna la urne, dar multora le lipseşte nu numai educaţia financiară de care spuneam mai devreme, ci şi cea politică.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
1.jpg)
mic.jpg){kind=small}
